Surpriză, iubire şi tăcere...
-Reîntors din Italia am avut o surpriză. Dragii mei creştini, s-au ridicat din griji, din problemele de acasă, din lacrimi, din iubire, din singurătăţi şi au venit să mă vadă la biserică, pe strada Dealului. Gest spontan, unic şi plin de har!

Vă mulţumesc!

Erau vreo zece sau cincizeci, o sută,

cei mai frumoşi copii din lăcrimare,

ce mi-au lăsat o stea necunoscută,

iluzia că dragostea nu moare.

Au fost cei noi şi unii vechi desiguri,

ce mi-au rămas aproape-n bătălie,

soldaţii mei ce nu au gându-n friguri,

ci doar un dor, că bine o să fie.

Cum i-am văzut venind să-şi plece capul,

ei îngeri mi-au părut, cu veşti de milă,

şi ce frumos, li se smerise rangul,

că nu am mai simţit nici rău, nici silă.

Şi viaţa m-a-nvăţat că nu e bine,

să dai oricui încredere şi lacrimi,

că în ispite nimeni nu îţi vine,

să-ţi înţeleagă cerul fără patimi.

Iar dragostea e totuşi limitată,

în cei ce schimbă viaţa şi duhovnici,

ca pe şosete grele ce au plată

în magazine triste şi stinghere.

Ci numai cei umili, cu simţul mare

devin capabili de un gest cu nume,

să te aştepte cu înfioarare,

să-ţi spună că te vor între cunune.

Că le-ai lipsit nu doar o săptămână,

iar ziua le-a apărut un an de groază,

ca apa cea secată-ntr-o fântână,

ca pofta cea lipsită de o mană.

Şi astă seară am simţit firescul,

iubirii care veşnic nu îţi piere,

aceşti copiii ce mi-au redat superbul,

spunând: Prezent! - cu lacrimi şi mistere.


Mesaj pentru voi!
Nu vă întrebaţi de ce rămâneţi la fel?
Nu vă faceţi iluzii că ortodoxia sau dragostea stă în limitele unui site de Internet. Genunchii voştrii poate sunt, sau nu, osteniţi de orele rugăciunii, dar nici atunci, totuşi nu aţi găsit iubirea şi ortodoxia. Postul vostru e uneori prea aspru, altădată prea permisiv, dar nici atunci nu aţi făcut vreo jertfă curată pentru viitorul vostru. Sub auspiciile unui mare duhovnic staţi, sau sunteţi rigorişti cu propria identitate şi nici atunci nu aţi aflat sensul mântuirii. De vreţi să păreţi alţii, mai buni, mai noi, mai altfel decât până ieri, tot tragici rămâneţi, câtă vreme nu cunoaşteţi bucuriile simple ale vieţii. Da, ortodoxia şi iubirea sunt himerele voastre, pe care mulţi nu le-aţi atins niciodată. Şi dacă vreodată aţi făcut gesturi de iubire, ce folos dacă nu aţi dus o iubire până la capăt. Adică, la jertfă, la lacrimi, la dăruire, la zâmbet.

NU VĂ ÎNTREBAŢI DE CE MARILE CERERI ALE VIEŢII VOASTRE NU S-AU ÎMPLINIT NICIODATĂ?
VĂ SPUN SINCER DE CE:
Unii nu ştiţi să zâmbiţi! Vă e frică de zâmbet pentru că în inimi vă stau pietre de poticnire.
ŞI CA UN REMEDIU, CA UN EXEMPLU MINUNAT:
Iată, ce frumoşi sunt cei care în această seară au venit să mă vadă la Biserica Sfântul Ioan Iacob!
Mi-au dat o lecţie de iubire!
Şi am învăţat că zâmbetul, surpriza şi firescul sunt de fapt adevăratul nostru Pateric!
Cu bucurie
Promovat la lecţia de iubire, prin suflul altora...
Părintele Cătălin!