Vă mulţumesc celor care aţi fost cu mine la Cenaclul Lumină Lină în această seară frumoasă. Omagiu celor ce m-au uitat cu drag. Bucurie celor care le-am fost, le sunt şi le voi fi mereu hoinar în inimi. Şi o singură dorinţă: Să nu confundaţi circumstanţele mele de dor, cu declaraţii de omenească iubire. Eu iubesc divin şi vă aştept în cer!
Vedeţi ce hoinar pe pământ,
mai cântă să fie de bine,
îl vezi, îl auzi, în frământ
prin graţii şi zile senine.
Hoinarul acesta sunt eu
şi strada îmi este căminul,
poporul mă cheamă mereu
să las întru inimi seninul.
Nu am nici un loc pe pământ,
prin munţi o să-mi vărs oseminte,
dar eu sunt al vostru cuvânt
ce cântă în inimi fierbinte.
Vedeţi că sunt om de cuvânt,
nu am circumstanţe hidoase,
propun însă alt legământ
să facem din inimă case.
Şi-n ele s-aducem mereu
pribegii ce cântă în târguri,
să pot să-mi găsesc chiar şi eu
în sute de inimi descântul.
Şi nu vreau descânt emotiv,
nu faceţi din mine o roză,
destul că sunt greier naiv
şi-n inimi m-aşez ca o poză.
De vreţi să mă puneţi la dor
lăsaţi-mi măcar o trăire,
să simt că am dreptul să mor
şi-n inimă sfântă iubire.
Că mulţi m-au uitat înadins,
a lor le va fi amintirea
şi astfel eu cânt şi învins
pe inimi să plângă simţirea.
