BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

17 ianuarie 2011

Suflet şi lumină


În noapte o lacrimă veghează lângă candela aşteptării. E ora la care îngerii ce vestesc dăruire, coboară pe la casele cuprinse de întrebare ca să le liniştească răspunsurile. Înmiresmat de seninul unei flăcări de lumânare, îmi răscolesc cuvintele, le aşez într-o ghirlandă de pace şi vi le dăruiesc ca pe o ultimă soluţie, pentru a înţelege cine sunteţi de fapt şi cine sunt...

Lumină ce aprinzi candoarea,
în casa mea înfrigurată,
primeşte-mi mila şi mirarea,
şi fii mereu înduioşată.

Pe trunchiul tău de ceară sfântă,
ce se topeşte în jertfire,
eu văd ceva ce se întâmplă
un tremur galben de iubire.

Şi noapţile nu mai pare noapte,
doar clipe blânde şi trecute,
icoanele îmi par doar şoapte,
când tu le luminezi tăcute.

Iar legănarea veghei tale,
aşa cum face unduire,
când eu respir cu dor şi jale,
îmi pare vis de nemurire.

Credinţa te-a aprins sfioasă
pe crucea mea fără-nsoţire, 
lumină caldă şi frumoasă
singurătate şi dorire.

Şi îngeri de-aş avea la masă,
copii de cer şi soli de pace,
nu mi-ar lăsa nimic în casă,
decât o lacrimă ce zace.

Căci nimeni nu-mi cunoaşte leacul
atunci când plâng şi vreau rostire
şi nu pot înţelege veacul,
tu eşti lumina mea de de fire.

Îţi spun mereu că eşti o floare,
prea te doresc în colţ de milă,
să-mi fii tu însăţi întrebare
şi un răspuns fără de silă.

De-aceea arzi şi arzi sublimă,
lumină lină pentru mine
şi-mi faci cântarea mai senină,
 iar versul plânge lângă tine!