BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

15 mai 2014

renasc poeziile

Rai

Aripă de gingășie, fir de iarbă plin de milă,
Pe obrazul Născătoarei, un copil și-a pus sărutul,
Iar din cartea de iubire , Dumnezeu a întors o filă,
Și-a iertat cu bucurie, pentru orice om, trecutul.

Bate clopotul nădejdii, toaca plânge fericită,
Pe  Icoana Născătoarei lacrimi curg fără de nume,
Mulțumescu-ți iarăși Doamne, pentru dragostea trăită,
Nu pentru un dor anume, ci pentru întreaga lume.

Frații s-au găsit pe cale, despărțiri nu mai există,
Din Icoana Născătoarei, vine duh de rugăciune,
Omule ce ai credință, către rai mai mult insistă,
Maicii Domnului vorbește-i  tot ce se mai poate spune.

Lasă-ți of-ul la o parte, Dumnezeu așa voiește,
La icoana Născătoarei să primești cu umilință,
Cea mai blândă, cea mai caldă și desăvârșită veste,
Cum în ceruri va ajunge și a ta sfântă căință.

În Ardeal

Stau berze pe case și flăcări pe milă,
Un duh de iubire se –așează pe deal,
Ciobanii pun cheagul de seu în prăsilă,
Ce simplu e totul aici în Ardeal.

Și cei care vin să se așeze la masă,
Primesc ospeție și fân pentru cal,
Le dăm și iubire, le dăm și o casă,
Așa-i obiceiul pe-aici prin Ardeal.

Mândria ni-i multă, de fapt omenia,
Ne este și lege și val peste val,
Noi nu vom cunoaște în veacuri trufia,
Și așa ne e felul pe-aici prin Ardeal.

Vin frații să ceară, mai vin și dușmanii,
Le dăm câte-o pâine, le dăm câte-un mal,
Și numai durerea ne numără anii,

Pe crucile calde din sfântul Ardeal.