BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

28 ianuarie 2011

Copilul şi Cerul

Pe la stinsul nopţii, când revine darul,
un copil se-aşează vesel în fereşti
şi priveşte cerul, copleşind hotarul,
întrebându-şi mintea: Ce e după cer?

Vede stele, lacrimi, întuneric, suflet,
poţi s-atingi sublimul dacă îţi doreşti,
dar, rămâne totuşi o dilemă-n cuget
Ce se-ascunde oare, după slăvi cereşti?

Nu are probleme, cum mai au adulţii,
Dumnezeu există, şi e bun şi lin,
treaba lor de spinoasă, ce discut oculţii
Dar copilul cere un răspuns senin.

Trebuie să vadă, trebuie să ştie, 
ce se-ntâmplă seară când din pat frumos
sau de la fereastră o lumină vine
să-i absoarbă ochii ca-ntr-un vis duios.

E sublim sau soartă, e o taină vie, 
ce o fi prin ceruri, după cer şi cer?
Îngerii minunii ce fac din vecie,
sunt ei înşişi cerul, sau un blând mister?

Obosit de gânduri, ca o stea perenă, 
iată îl ajunge somnul cel mai scump,
iar copilul simplu se retrage-n pernă
fără întrebare, fără de răspuns.

Face cruce dreaptă şi o rugăciune,
spune ce e bine: Noapte bună cer,
nu cunosc sublimul ce ţi se cuvine
dar mă simt eu însumi un puţin de cer!