Stuparul vrea puțină miere,
Mioarele un snop de iarbă,
Sihaștrii vor numai tăcere,
Să moară dincolo de zarvă.
La stâne brânza e puțină,
În pomi doar frunze fără rod,
Un suflet plânge fără vină,
Și nu-și dezleagă propriul nod.
Icoanele au praf pe rame,
La porți în sate e pustiu,
Și pruncii nu mai sug la mame,
Și e târziu, e prea târziu.
Și vara care stă plăpândă,
Și ochii care nu mai văd,
De doruri lumea e flămândă,
Și vai, mi-e teamă de prăpăd.