poem scris vineri 13 martie

 

 GÂND DE SEARĂ

Doamne, care-mi porți odihna,

Și mi-o lași pe frunte seara,

Poate dacă-mi aflu tihna,

Voi găsi și primăvara.

Poate voi găsi o cruce,

Să o duc pe dealul verde,

Și așa ca într-o răscruce,

Un oftat să pot a cere

Tu mi-ai dat hainele tale,

O cămașă fără sorți,

Și de-atunci cerșesc pe cale,

Și bat pe alte porți.

Nu mai am odihna veche,

Drumul greu m-a amăgit,

Și-am făcut din dor pereche,

Dor de raiul nesfârșit.

Of, ce greu, ce așteptare,

Moartea vine și iar vine,

Uneori e în fiecare,

Alteori stă chiar în mine.

Pune-ți Doamne peste ochi,

Lacrimile mele multe,

Să nu pot să te deochi,

Și iubirea-mi să te asculte.

Să vorbești, și eu să tac,

Să fiu doar o primăvară,

 Nufăr liber peste lac,

Cum a fost întâia oară.

11 martie 2015

ULTIMUL GHIOCEL

Și palma mea te-a scos din lumea ta,

Tu respirai din soare și din tihnă,

Un clopoțel erai, care cânta,

Pe mine bucuria să mă atingă.

În casă, în pahar, unde te-am pus,

Te contemplam și a început să ningă,

Cu blândele-ți petale ce mi-au spus,

Că tu vrei bucuria să mă-atingă.

Și primăvara era tot ce-aveam,

Venea fiorul morții să mă învingă,

Și tu vorbeai din suflet, eu tăceam,

Doreai ca bucuria să mă atingă.

De flori de milă, ducem nenoroc,

Un val de lacrimi vine să ne împingă

Și ghiocelul nu-și găsește loc,

Când vine bucuria să ne atingă.

Și abia apoi, când după nopți de chin,

Iubirea parcă curge din siringă,

În sânge se așează duhul lin,

Și ghiocelul vine să ne-atingă. 

poezie scrisă azi 16 ianuarie...ora 12.30...

NUMAI EA

Cât ne place, cât ne doare,

Cât avem un fir de iarbă,

De e lună, de e soare,

Maica Domnului ne iartă!

Cât mai ținem minte totul,

Cât mai punem dor pe hartă,

de-am pierdut sau nu sorocul,

Maica Domnului ne iartă!

Cât mai stăm la porți închise,

Cât mai facem foc și zarvă,

De mai sunt splendori promise,

Maica Domnului ne iartă!

Cât se mai adună prieteni,

Cât ajung să se împartă,

lacrimi gemene și semeni,

Maica Domnului ne iartă.

Cât uităm de ce-a fost bine,

Cât vrem artă pentru artă,

Și așteptăm zile mai line,

Maica Domnului ne iată!

Iată ce frumoasă-i mila,

Și ce vorbă adevărată,

Am sfârșit plânsul și sila,

Maica Domnului ne iartă!

POEZII MAI NOI...

(poem scris vineri 8 ianuarie 2015)

Ai văzut Măicuță, ce frumos e cântul,

Când șopteam în lacrimi, dulcele meu dor,

Mi-ai lăsat nădejdea, mi-ai primit cuvântul,

Ai văzut Măicuță, n-am putut să mor.

Ai știut Măicuță, că lumina doare,

Când din ochi coboară lacrimile lin,

Nu mi-ai spus nimica, da mi-ai dat un soare,

Și-am văzut Măicuță, palma ta crin.

Ai cerut Măicuța, de la om vreo lege,

Eu am pus în lanțuri, multe primăveri,

Dar iubirea păcii, veșnic nu se șterge,

N-ai cerut o floare, și ți-am dat tăceri.

Ai lăsat Măicuță, din icoane totul,

Și de-atunci nici îngeri nu mai pot ofta,

Bucurii de suflet, astfel ne e rostul,

Ai văzut Măicuță, este mila Ta!