Rugăciune pentru dorul umil

Aş vrea să fiu Iisuse, un firicel de iarbă,

să mă sărute iarna cu lacrime de cer

şi fără de iluzii, şi fără nici o zarvă,

să simt smerit lumina din tot ce e mister.

Aş vrea să fiu Iisuse un flutur care cântă,

cu dor şi resemnare în iernile de ger

să uit ce e durerea, să uit ce se frământă,

în sufletul de patimi, când nu mai am puteri.

Aş vrea să fiu Iisus, o floare ce suspină

şi îmi doresc să vină acele primăveri

când soarele e rege şi lacrima divină,

un zâmbet ce alungă prea multele poveri.

Aş vrea să fiu Iisuse, chiar îngerul iubirii,

să duc în case triste un semn de însoţiri

altarul să îmi fie, chiar plinul dăruirii,

să las secunde albe de pace în trăiri.

Aş vrea să fiu Iisuse, o lacrimă cuminte

acolo unde plânsul este un râu duios

să nu mai am dorinţe, să nu mai am cuvinte

Decât jertifrea blândă în tot ce e frumos.