BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

22 ianuarie 2011

Lângă cerul meu


Mai poţi ierta Hristoase, atâta nebunie,
o lume fără Tine, o lume fără sens
Ce s-a întâmplat cu viaţa, ce ar putea să fie?
că astăzi doar uitarea se strânge în consens.

Făţărnicie nudă şi ploi de neputinţă
ne înconjoară soarta din orice loc simţim
Ticăloşia morţii îşi ia din toţi fiinţă
Ce ne aşteaptă mâine şi oare ce vom fi?

Cum a uitat de Tine, de rănile iubirii,
de plânsul de pe cruce, de chin şi de calvar?
Această omenire cu viforul trăirii,
mereu dispus la rele şi la destin amar.

Presimt fatalitate, că nu e loc de bine
Presimt singurătate în dorul tău sublim
şi vei trăi durerea în lacrimi şi în sine
şi vei simţi cuvântul întors într-un suspin.

Aş vrea să stau cu Tine, să nu mai plec prin jale,
cărările planetei să-mi fie doar un vis,
Căci nu există viaţă, căci nu există cale,
şi ce e fără Tine e noapte şi abis.

Doar Tu eşti drumul singur şi plin de împăcare
tovarăş de cunună, prieten, frate, tot,
şi lângă Tine Doamne e bucurie mare
Lumină, dăruire, speranţă, suflet, rost.

Şi ca un gând de cremen, îţi dau o mărturie,
Promisiune sfântă că voi uita senin,
Tot ce a vânt în lume şi patimă târzie,
Deci lasă-mă Hristoase să te sărut divin.