BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

21 octombrie 2013

ROMÂNII

ROMÂNII
Românii simplii au amnezie,
Iartă din suflet, nu văd nimic,
Ce-a fost să fie, ce o să fie,
Pot să și moară zilnic un pic.

Își vând căciula pe o idee,
Mai dau din casă ce mai găsesc,
Aprind iubirea cu o scânteie,
Dar de la alții nu mai primesc.

La cimitire merg să se închine,
La parastase plâng fără rost,
Mai cred în oameni, mai cred în bine,
Fac din speranță un adăpost.

Românii simplii, nu mai au nume,
Mai dau un munte, mai dau un semn,
Apoi săracii, pleacă prin lume,

Să mai găsească câte un lemn

19 octombrie 2013

Poezii de sâmbătă seara:

Umilință

Eu am picurat aseară,
În geamul aproapelui meu,
Of, ce lungă vară,
Ploi și Dumnezeu.

Eu voi ninge la iarnă
Pe un pod înghețat,
Și, aceasta înseamnă,
Că e totul curat.

Eu voi arde în sobă,
Și pe rug dacă vrei,
Și-un călău fără robă,
Îmi va spune de zei.

Eu voi fi arlechinul,
Care moare puțin,
Ce să faci e destinul,
Când uman, când divin.

9 octombrie 2013

SĂ MĂ IERTAȚI CĂ SUNT MÂHNIT!

Sunt mâhnit și vă scriu și de ce. Nu pentru că eu sunt și eu puțin gripat, ci pentru că unei mame i se face drum spre moarte...
Așa începem mereu oric ediscuție: Să ne ferească Dumnezeu de boli! De bolile grele cum este cel al Mihaelei Belciu din Mediaș, mamă a trei copiii, și care, la vârsta de 30 de ani, are nevoie urgentă de la transplant la ficat. Dar cu ce bani? Cine te ajută, când ești al greu?
Cine-și mai deschide punga, cine-și mai rupe din bănuț, din munca zilnică, pentru a da unei "străine". Și răspunsul îl știm, tot ma puțini, tot mai greu... Pentru că, ne-am schimbat și ne vedem doar bolile noastre...
Uităm de cei mai triști ca noi, uităm de binele făcut nouă de Dumnezeu, de aproapele... Uităm, uităm, uităm...
Mă bucur că mâine Ioan Ivan, o parte a Cenaclului Lumină Lină și grupul MOTTO, vor face la Mediaș, în Sala Traube, începând cu ora 18, un concert pentru strângere de fonduri și îi vor dărui acești bani Mihaelei. Măcar atât din toate să rămână...

NU UITA

Și iarăși boala ne însoțește,
Și de la an la an mai greu,
Ficatul lumii se învechește,
Și suntem rupți de Dumnezeu.

Și, vai, de mult nu mai e bine,
Nu avem timp de vise noi,
Că altă suferință vine,
Că altă rană stă pe noi.

 Destinul lacrimii se leagă,
Acum la ceas de trist hotar,
Când Mihaela ne întreabă,
De dreptul ei la minuntar.

Și am vrea să-i facem calea dreaptă,
O înțelegem, nu-i ușor,
Sunt trei copii, ce o așteaptă,
Sunt ochișorii care dor.

Ne scotocim prin buzunare,
Să-i dăm chirurgului un semn,
Că viața ei, pe toți ne doare,
Că n-avem inima de lemn.

Și cine știe, poate mâine,
Va fi un alt transplant în doi,
O inimă, sau char o pâine,
Se va întoarce către noi.         

(ref):
Și dacă asta e problema,
Iubite frate în Hristos,
Tu s-o ajuți pe Mihaela,
Te rog cu drag, te rog frumos! 
La greu

Să nu-ți fie greu când ți-e greu,
Și palma ușor să se întindă,
Un ceai și de-o vrea Dumnezeu,
O coajă spre gura flămândă.

Și dacă ți-e greu când ți-e greu,
Nu boala să-ți fie de silă,
Ci omul ce uită mereu,
El omul, ce nu are milă.

Și dacă la greu, și la greu,
Va fi pentru tine o mână,
Să ști că de fapt Dumnezeu,

Te ține pe tine de mână.

1 octombrie 2013

SFÂNTUL ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI

CU MAICA DOMNULUI, ÎN CĂUTAREA APROAPELUI PIERDUT

M-a întrebat cineva, ce este iubirea și am socotit că răspunsul nu-l putem găsi decât acolo unde este sacrificiu. Căci iată, în viață sentimentele, nu țin mult de acoperământ iubirii. Oamenii iubesc doar dacă primesc o finalizare la iubirea lor. O viață liniștită, o familie, un copil, un pom, o casă și orice alt lucru material. Când nu mai ai ce oferi, iubirea se topește ca o lumânare, sentimentele se usucă și oamenii pleacă spre o altă destinație. Iubiții și-au părăsit iubite pentru că nu au mai avut ce să primească, oamenii și-au lăsat case și au sihăstrit cu iluzia că poate în cer cineva îi va iubi mai mult, și tot așa se scrie istoria sfintelor noastre naivități. În fapt iubirea este jertfă sau nimic. Iar a jertfi, presupune un jertfelnic. Jertfelnicul presupune la rândul său răbdare. Focul se aprinde cu pasiune și cu multă răbdare. Cel ce după câteva scântei abandonează lupta, nu a iubit destul...
Este sărbătoare. Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, veșmânt sub care crinii dragostei se reaprind mereu și cer jertfă matură. E ceasul în care fiecare trebuie să se scuture de îndoieli și să pornească cu fidelitate în căutarea aproapelui pierdut...

Drept mulțumire pentru faptul că Maica Domnului mă reînvață zilnic lecția iubirii i-am scris două poezii...

ACOPERĂMÂNT

Maică blândă, Duhul Sfânt,
Într-o zi de sărbătoare,
Va vărsa,
Din lacrimi oare,
Și din taina-ți Născătoare,
Omoforul tău cel mare,
Acoperământ...?

Maica mea, aduc cuvânt,
Că într-o zi de încercare,
O lopată de pământ,
Ca în vechiul legământ,
Îmi va fi spre slavă oare,
Acoperământ...?

Maică, ceas de crezământ,
Și nădejde în fiecare,
Milă cere-voi și-o floare,
Pacea ta ca să să-mi coboare,
Învierea iubitoare,
Acoperământ!


 
AM CERUT MAICII O FLOARE

Am cerut Maicii o floare,
Și mi-a dat grădina toată,
Să-mi aleg, din fiecare,
O petală înmiresmată.

Erau trandafiri de sânge,
Lăcrămioare albe-n dor,
Liliacul care plânge,
Viorelele ce dor.

O garoafă purpurie,
Panseluțele de har,
Dar ales-am din iubire,
Crinul meu, ca dar din dar.

Și l-am dus la mine-acasă,
Să-l presez în Evanghelii,
Noaptea să mi-l pun pe masă,
Preț din tainele durerii.

Lumina ca liturghia,
Peste pleoapa mea căruntă,
Și-așa-mi este mărturia,
Crinul meu părea o nuntă.

Dar când toamnele de silă,
Îi uscară cutezanța,
Maica a venit cu mila,
Și i-a dat din nou speranța.

Crinul a înflorit și jalea,
S-a topit, ca o lumină,
Și-am văzut în noapte calea,
Către patria divină.