BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

3 octombrie 2012

Iubiţi cititori: Cu liniile chipului meu, salut sufletul vostru solar!


Despre iubirea creştină se pot scrie foarte multe lucruri. Dar aceste scrieri nu au nici o valoare dacă sunt lipsite de o simplă şi banală îmbrăţişare. Şi o să mă întrebaţi, dar când a spus Hristos că trebuie să iubim aşa? Şi am să vă răspund: Tot timpul!
Iubirea oferă de la sine acest foc al vieţii autentice. Şi nu există iubire dacă braţele tale stau închise şi imobilizate. Căci dacă în inima Sfintei Liturghii preoţii se îmbrăţişază şi-şi dau sărutul păcii, acesta e semnul cel mai firesc că altfel nu se poate. Şi, de câte ori v-au îngheţat buzele în a spune: Fratele meu şi sora mea, să şti că te iubesc! - apoi tot de-atâtea ori să ştiţi  că vi s-au dezlegat porţile raiului dacă ai îmbrăţişat pe cineva. Deci, dacă nu poţi vorbi, nu îţi rămâne decât să te duci şi -l iei în braţe pe cel mai aproape prieten sau duşman al tău şi să-i spui din inimă: Hristos în mijlocul nostru!


 

 
Copiii toamnei seculare

Noi toamna nu gândim,
Noi toamna punem lacrimi,
Şi îngeri vrem să fim,
Pe frunzele de patimi.

Colerici şi stingheri,
Înveşmântaţi de ploaie,
Ne strângem în tăceri,
Ne-ascundem prin şiroaie.

Uituci şi plini de dor
Grăbiţi că vine iarna,
Ne-ncurajăm uşor,
Ne întrerupem taina.

Şi spunem: Ce frumos!
Ce bine, ce uimire!
Ce Dumnezeu duios,
Ce lume de iubire!

ÎN ATENŢIA PRIETENILOR ACESTUI BLOG!
Cu mulţumire tuturor celor ce mi-au scris.Fiind plecat din localitate nu am avut răgazul necesar pentru a vă răspunde la emailurile voastre. Dar le-am citit pe toate şi m-am bucurat nespus. Vă rog să nu vă opriţi din scris. Consideraţi poemele mele cel mai fidel răspuns.