DACII, „SHAMBALA” ŞI ROŞIA MONTANA
După ce în 1976 o echipă de cercetători a
statului român a semnalat undeva pe lângă Roşia Montană, pe Valea Cornei,
existenţa unei galerii cu roci ciudate (amestec de praf de aur, praf de argint
şi wolfram), după 36 de ani, o nouă echipă de cercetători a reluat
investigaţiile, ajungând la concluzia că această galerie „hiperboreană” ar avea
o vechime de peste 5500 de ani şi ar fi un fel de urmă al începuturilor
civilizaţiei mondiale.
În aprilie 2012,
partea canadiană care exploatează zăcămintele aurifere din zonă, în acord cu
statul român, a decis în mod surprinzător închiderea cu sârmă ghimpată a zonei,
oprirea exploatărilor şi izolarea totală a galeriei. Ceea ce a stârnit şi mai
mult suspansul şi misterul vis a vis de acest loc. De aici, până la implicaţia
SRI şi a ideii că în România s-ar ascunde vechea „Shambala”, un fel de ţinut
mitic al purităţii, nu a mai fost decât un pas.
De mai multă vreme se vorbeşte aiurea despre
spiritualitatea noastră ortodoxă. Se fac speculaţii ordinare şi senzaţionale,
în ideea că, vezi Doamne, dacii ar fi fost yoghini, că noi românii am fi mult
mai apropiaţi de spiritualităţile orientale budiste, decât de cele ortodoxe
tradiţiaonale, că nouă ne-ar sta mai bine să stăm „în cap” la meditaţie, decât
la rugăciune, că am repera mai uşor „energiile” telurice şi cosmice, decât pe
cele ale Duhului Sfânt etc. Mai mult, o serie de oameni care nu au fiorul
trăirii creştine, care nu sunt ancoraţi în rugăciune, care nu sunt stabili în
moralitate, fecundează aceste idei şi produc o mare sminteală în rândul neaveniţilor.
Bieţii daci, care se cunoaşte că aveau
totuşi o doctrină politeistă( Zalmolxe nu e singurul zeu adorat), sunt făcuţi
precursori ai creştinismului şi monoteişti. Ba mai mult, de mai bine de două
decenii, decât a început isteria cu aderarea unor români la practici spirituale
orientale, se insinuează că, pe la Sarmisegetuza, se învârt valuri de energiile
pozitive, existând un loc numai bun pentru meditaţii ancestrale. Acest fapt
este validat şi de persoane care, întorcându-se din acel loc, afirmă că au avut
o experienţă energetică extraordinară şi că acolo totuşi „este ceva”.
Sminteală mare şi
înşelare. La Sarmisegetuza diavolii îi mint pe oameni, dându-le fiori, pe care
unii semeni le consideră de fapt „energii
pozitive”. Cercetătorilor li se inspiră ideea de originalitate, că prin „mari
descoperiri” pe care le fac, ca acestea de la Roşia Montana, şi mai ales faptul
că, noi românii, ne-am afla chipurile foarte aproape de „raiul yoghinilor”,
adică de „Şhambala”. Că India adevărată ar fi de fapt în România. Că nu ne
rămâne nimic mai mult decât să renunţăm la rugăciune şi să ne apucăm de
meditaţii pe la Sarmisegetuza.
Atenţie e
sminteală mare. Şi, se vede bine treaba că diavolul nu doarme!
