BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

15 septembrie 2011

scris optimist

 Bună seara toamnă!

De ziua crucii exista în popor obiceiul de a crede că florile se plâng unele către altele, simţindu-şi moartea aproape. Se spune că 14 Septembrie înseamnă ultima zi de viaţă a florilor de vară. Pe care le aşteaptă paradisul şi aşteptarea unei noi primăveri. Mai există în popor zicala că florile care se nasc după 14 Septembrie sunt otrăvitoare, habotnice şi fără de rai. Şi pentru că florile au un rai, şi pentru că Maica Domnului are în România propria sa grădină, şi pentru că e pace, încerc să scriu aceste versuri, ca un semn de lăcrimare fericită. Doamne ajută celor ce veţi citi! Să vă primească Domnul jertfa de seară sau de…dimineaţă. Cine ştie?...
Paradis

Floare, floare,albă cruce,
Iarăşi toamnă, iarăşi dor,
Ne vom strânge la răscruce,
Să plecăm în alt fior.

Floare, floare, câtă rană,
Ce o fi în rai acum,
Ştiu că îngerii cer mană,
Şi o creangă de alun.

Florare, floare, câtă pace,
Dacă mori să nu te schimbi,
Să rămâi un gând ce tace,
Şi în lacrimi să mă ningi.

Floare, floare, hai cu mine,
Ne aşteaptă munţi stingheri,
Unde dorul tău devine,
Pom îmbogăţit de meri.