Lângă mine Dumnezeu...

Floare de pace, dor de iubire

ce blândă iarnă, totul e mut

sănii cu lacrimi, pleacă din fire

stau lângă sobă, timpul e mult.

Ce an mai este, oare e bine?

ce fac cei singuri, ce spun acum?

caii speranţei au pus în vine

sânge cu sare pe-al vieţii drum.

Nici uşa casei nu se mai mişcă

nămeţi ca munţii, o opintesc

îngerul milei vine şi riscă,

deşi nu are plâns omenesc.

Stau în fereastră, ce pătimire

omul zăpezii, de nepătruns,

ar vrea o noapte de dăruire,

să-ngheţe totul fără răspuns.

Căci orice rază înseamnă moarte

astrul de soare îi e duşman

deşi lumina poate să-i poarte

o amintire peste un an.

Aşa e viaţa foc şi iubire

când nu ai dreptul la un tumult

îţi mai rămâne doar o privire

poate în ceruri va fi mai mult

Iar de la mine, din casa simplă

fără de gheaţă, fără de foc

nimic pe lume nu se întâmplă

şi caut locul şi nu am loc

Floare de iarnă, dor de iubire

astăzi va trece, mâine mereu

sper ca un munte din umilire

că lângă mine e Dumnezeu