Iarnă afară, vară în suflet
(poezie scrisă astăzi 15 decembrie, ora 9.50, ca un început de zi, ca o sfidare a frigului şi ca o dovadă că vara îmi este mult mai aproape în propria condiţie umană. Mi-a venit aşa un dor de viaţă frumoasă că parcă am în inimă o mare de îngeri şi de dorinţe de bine.)
Când te-am căutat prin suflet,
astăzi, iarnă de iubire,
mi s-a pus un foc pe cuget,
şi-am simţit despătimire.
Nu era nici o nălucă
circumstanţe de zburlire
şi nici albie să-mi ducă
dorul de desmărginire
Iarna aceasta e o vară,
paradox intern de pace,
visul nu mă mai doboară,
conştiinţa nu îmi zace.
Iarna aceasta e bolnavă,
de incendii cu trăire,
lamentaţie gângavă,
căci sunt plin de bucurie.
Iarna aceasta vrea explozii,
dincolo de carnea crudă,
de fapt sunt numai implozii,
şi o aşteptare mută.
Iarna aceasta e o ramă,
dar în piept eu am tabloul,
un pastel ca şi o dramă,
unde sunt chiar eu eroul
De fapt ce mă-nsufleţeşte
dreptul la singurătate?
dar ceva nu-i omeneşte,
în a mea eternitate.
Cred că am un stol de îngeri
procopsiţi pe inimioară,
care cântă fără strângeri
şi îmi fac din trup o vară.
Soli, artişti de nemurire,
mi-au venit azi noapte singuri
Să îmi fie dăruire
şi să nu îngheţ pe drumuri.
Şi cu dragoste miloasă
iată mi-au făcut un bine
peste noaptea dureroasă
peste sângele din vine.
Mi-au aprins în sentimente
pofta de comuniune,
fără lacrimi indecente
fără de deşertăciune.
Mi-au dat dreptul la speranţă
şi-au aprins subtil fitilul
m-am trezit cu cutezanţă,
şi am dorul alibiul.
Iar de azi devin iubire
anotimp ca o izbândă
şi în suflet ard simţire
şi un cer ce se frământă
De doriţi să-mi fiţi aproape,
fiţi şi voi numai iubire
lăsaţi iarna să se-ngroape,
ca să ardeţi dor în fire.
