Am scris astăzi la Biserica Spitalului T.B.C. un poem simplu și dornic de bucuria voastră. Mi-a fost greu ca să îi dau un titlu. Dar, desigur, că dincolo de cuvinte rămâne fericirea de a ști că Duhul te cercetează și îți oferă cuvinte blânde. Eu sper ca să vă bucurați de toate poeziile mele. Mă gândesc că sunteți încă pe recepție, că le citiți și nu le considerați totuși prea multe. Vă rog, oricum, să mă iertați!
CEL CE ARE
Cel ce are umilința
De-a se socoti mai jos,
Își va preamări ființa,
Ca un înger cuvios.
Cel ce are și răbdare,
La necazuri, blând să stea,
Va primi cunună mare,
Și va trece vremea rea.
Cel ce are rugăciunea
Ziua noaptea și mereu,
Va uita amărăciunea,
Chiar în ceasul cel mai greu.
Cel ce face milostenii,
Va primi darul cel sfânt,
Pomenit pe la ectenii,
Pretutindeni pe pământ.
Cel ce iartă pe-al său frate,
Fi-va lesne judecat,
I se vor ierta păcate,
De cel Dreptnic Împărat.
Și cel ce-a aflat iubirea,
Acest viu, talant frumos,
Să-nmulțească mărturia,
De-a vorbi despre Hristos!
