NOUL PAPĂ ȘI SMERENIA LUI HRISTOS!

FRANCISC I-ul și provocarea fiilor  risipitori

 Un semn de primăvară în lumea apuseană? Să redescopere cei ‘depărtați’ de noi, ortodoxia? 



Mi-e greu să afirm cu certitudine, mai ales pentru că nu sunt pregătit să dezvolt o polemică. Dar hai să nu discutăm acum lucrarea Sfântului Duh în lume și să vedem pur și simplu niște fapte. La care apoi, să medităm corect și cu împăciuire creștinească…

Francisc I, după numele “SĂRĂCUȚULUI ”

  Recent episcopul cel nou al Romei a surprins opinia publică cu numele pe care și l-a ales la primirea sceptrului papal: Francisc I. Nici mai mult nici mai puțin, decât numele celui mai binecuvântat sfânt al apusenilor, călugăr care a inițiat ordinul cu același nume și care a trăit o viață întreagă în sărăcie. Alături de Sfântul Anton, Sfântul Francisc a fost cel care a plinit evanghelia prin propriile fapte: caritate, iubire și sărăcie totală.

Nu îmi mai spuneți PAPĂ!

Francisc I a spus de la bun început, să nu i se mai spună PAPĂ, ci doar Episcop al Romei. Vreau să fiu cât mai egal cu toți ceilalți și să nu simtă nimeni apăsarea vreunei vanități, a lăsat ca o bombă pe masa conclavului catolic, Francisc. S-au mirat toți cei prezenți, dar nimeni nu a putut reacționa. Mai mult, s-a dus în stradă după Litrughie și a început să îi salute pe toți cei prezenți, conform unui obicei al preoților catolici de a strânge mâna, la ieșirea tuturor din biserică, celor prezenți. A sfidat papamobilul și vigilența servicilor de pază și a uimit întreaga asistență.

 L-a un moment dat s-a uitat spre unul din oamenii de ordine, care privea disperat spre mulțime și l-a întrebat: Câte minute mai am, până la următoarea întâlnire?

Camera mea e prea mare

Minunile nu s-au oprit aici. Papa s-a dus să cunoască dormitorul său. Când a văzut acest salon, a spus: Nici vorbă să stau aici. E o cameră unde pot dormi încă 300 de oameni necăjiți. Mie îmi trebuie numai o cămăruță. Și uite așa stupoarea a cuprins sufletul tuturor cardinalilor care îl însoțeau. La fel a făcut și în fața mașinii sale: Ce să fac cu așa ceva scump. Noi avem nevoie de sărăcie. Aceasta este evanghelia.

MIE NU-MI TREBUIE, POART-O TU!

La doar câteva minute după anunțarea alegerilor din Capela Sixtină de la Roma, maestrul de ceremonii i-a oferit noului papă veșmântul papal roșu cu blana de hermină pe care l-a purtat predecesorul său. Răspunsul noului suveran pontif a fost: Nu, mulțumesc monsenior. Poartă-l tu! Carnavalul a luat sfârșit! 

Dumnezeu să vă ierte!

Timothy Dolan, Arhiepiscopul de New York, a spus că papa are un spirit ironic deosebit de cald. Glumește tot timpul, dar te atinge. Spune acesta: Eram la cină, am ciocnit în cinstea lui, iar când el a ciocnit în cinstea noastră a spus: DUMNEZEU SĂ VĂ IERTE!

, la câteva ore după alegerea sa, s-a dus în Basilica Sfântul Petru ca să se roage, dar înainte s-a dus de unul singur în oraș, la hotelul unde locuise pe perioada alegerilor pentru a-și lua bagajele. A uimit pe toți. Și-a luat o mașină banală s-a suit în ea și a mers și la un spital din Roma ca să-și viziteze un prieten bolnav.

EVANGHELIA TRĂITĂ

Se vede pe fețele apusenilor mult zâmbet. La slujebe atunci când papa se rupe de cortegiul oficial și merge direct spre oameni, pentru a-i îmbărțișa. Cardinalii zâmbesc, dar numai Dumnezeu știe ce o fi prin inima lor. La orice se așteptau, dar numai la un astfel de papă se pare că nu. Un papă care nu-și spune papă și care cere frățietate cu toți cei din lume. Un episcop care îl urmează pe Hristos după fapte și nu doar după vorbe. Un om al bucuriei, al zâmbetului, al speranței. O smerenie vie și un posibil model pentru toți frații cei „drepți”, care adeseori își judecă cu invidie pe frații „risipitori”, pentru îndrăzneala lor curată de a se întoarce acasă.