CISNĂDIE

Aduceți totuși primăvara,

Mai bine soarele să fie,

Și dați un leac ce ia ocara,

Să fie clad la Cisnădie.

Prea mult stă frigul în prăsele,

Ce iarnă de dezmăț târzie,

Și peste tot sunt vremuri grele,

Dar nu și-n cei din Cisnădie.

Ne încălzim precum ciobanii,

Cântând de dor și de vecie,

Dar iată că trecură anii,

Și noi venim la Cisnădie.

Sunt ore unice de pace,

Căci mâine nu știm ce-o să fie,

Deci să nu fie om ce tace,

În templul blând din Cisnădie.

Spuneți și voi ce-aveți pe suflet,

Uitați ce-a fost și ce-o să vie,

Binevestiți un leac de cuget,

Cântâți frumos la Cisnădie.

Și nu uitați e sărbătoare,

O altă albă liturghie,

Deci facem pentru voi urare:

Noi vă iubim din Cisnădie!