Leacul de lumină
Nu se stinge dorul,
lacrima e blândă,
Cât există oameni ca
niște lumini,
Taina libertății ni se
pare sfântă,
Și simțim că suntem
darnici, buni și lini.
Vrei să-aducă clipa cât
aduce anul?
Vrei să afli taine vino-n
București,
Unde te primește doctorul
Munteanu,
Cu speranțe albe, calde
și cerești.
Nu îți fie teamă, spune-i
suferința,
Va găsi o cale, va găsi
un leac,
Îți va da rețetă cerul și
credința,
Poate o minune, poate și
un veac.
Nume și renume, codru,
dăinuire,
Un destin de înger
printre cei aleși,
Felcerii luminii, pleacă
din iubire,
Botezați ca floarea dulce
de cireș.
Lângă el sfințită, mama,
mucenița,
Care împarte zâmbet viu
și sănătos,
Și ca o icoană doamna
Victorița,
Of câtă splendoare,
Doamne ce frumos.
Nu mai sunt cuvinte, prea
sărac elanul,
Dar vă dau de știre, și
vă spun mereu,
Cât există în lume
Doctorul Munteanu,
Veți găsi o cale către
Dumnezeu.
