BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

22 iunie 2011


PĂRINTELE IOANICHIE RESPINGE BIOENERGIA!

Interviu realizat de Părintele Cătălin Dumitrean
undefined
Părintele Ioanichie tocmai a ieşit de la Sfânta Liturghie. Ne-a zâmbit, ne-a îmbrăţişat şi apoi mi s-a adresat pe un ton voios:
-          Ce mai faci părinţele? Mi-a fost dor de tine!
Venisem să-l vedem, să ne spovedim şi să luăm sfaturile necesare pentru viaţă. Ne-am suit în maşină şi am coborât împreună spre biserica de jos(locul unde au acces şi femeile)
Dialogul s-a legat de la sine.
-          Ce ne mai spuneţi Părinte Ioanichie?
-          Sunt puţin obosit. Am ajuns la o uşoară stare de extenuare.
-          Oameni cred că vin enorm de mult. Spovediţi zilnic pe toată lumea!
-          Aşa e părinte, dar ce să facem. Cel mai mult însă mă încarcă cu o putere negativă cei mândrii.
-          Care sunt aceea?
-          Păi au venit la mine unii cu bioenergie. Le-am spus că învăţătura lor este greşită, că nu este pe linia bisericii, a canoanelor, a lui Dumnezeu. Mi-au zâmbit ironic şi mi-au reproşat că de ce cred eu că numai preoţii au har
-          Şi ce-aţi făcut atunci?
-          I-am supus la o probă. Am zis: Uite mă, vă las să văd ce-mi faceţi mie şi vă dovedesc că nu aveţi putere. Eu ştiam că diavolul le dă anumite puteri. În gândul meu am început să mă rog: Doamne, nu le da nici o putere. Şi am început să zic: „Doamne Iisuse!” Au încercat ei odată să-mi trimită „energie”. Au încercat a doua oară. Mă întrebau: „Ce simţiţi? Nu simţiţi ceva cald!” Eu nu simţeam nimic şi le-am spus: Nu simt măi nimic, nimic! S-au supărat, ai zis că sunt oameni la care nu le pot face chiar nimic. Însă cu puterea „celui rău” fac toţi ceea ce fac. Şi lumea se amăgeşte.
undefined-          Dar au avut mare îndrăznire să vină la dumneavoastră?
-         - Da, acum câţiva ani, chiar înainte de Revoluţie a venit unul mare la mine. Mă fixa cu privirea. Eu „Doamne Iisuse, Doamne Iisuse!” La un moment dat mi-a vorbit. Eu sunt din acesta cu energiile, am vrut să vă hipnotizez dar nu am putut. Cu oamenii fac ce vreau. Hipnotizez şi femeile şi fac ce vreau cu ele. Dar pe sfinţia ta nu te-am putut hipnotiza. Vedeţi, dacă ne rugăm.
-          Deci, să spunem mereu în astfel de situaţii „Doamne Iisuse”, rugăciunea inimii?
-          Da. Să vă spun o pildă din pateric. Au venit la Sfântul Antonie diavolii şi l-au bătut. A doua zi sfântul i-a vorbit mai aprins lui Dumnezeu: „Păi bine Doamne, diavolii m-au bătut şi Tu unde erai?” Dumnezeu însă i-a răspuns direct şi clar: „Am fost lângă tine tot timpul Antonie, dar ai zis ceva?”… Vedeţi, să ne rugăm, să vorbim cu Dumnezeu mereu, să-i spunem totul şi va fi bine!