BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

18 iunie 2011

Maicii Domnului


 Suflet


M-ai pus în ramă albă şi m-ai lăsat să fiu,
Copilul din icoană ce crede că e bine,
Măicuţă şi Fecioară, dar e aşa târziu,
Şi iată am în suflet doar lacrimi şi suspine.






Nu am cerut corole şi aure de sfinţi,
Respect ce este veşnic şi ce mi-e imposibil,
Dar lacrimile mele sunt triste şi fierbinţi,
Cum să devin eu altul, cum să devin posibil.

Îmi spun habotnici aprigi, că nu am rost acum,
Că mâine şi poimâine voi fi un soare dulce,
Dar vai, iubită Maică pe glodul meu de drum,
Nu ştiu ce va fi astăzi şi calea unde duce.

Şi cine poate crede, că sunt şi eu ceva,
Mai toţi mă văd în vină, plecând urechi spre moarte,
Şi-aş vrea să plec din toate, prin ceruri, undeva,
Unde e doar iubire şi nici un strop de noapte.

Şi-acum Fecioară blândă, aşa cum înţelegi,
Coboară din icoană şi ia-mă lângă tine,
Să fim doar noi şi plânsul, jertfelnici şi întregi,
Să te aşezi alături, să stai pe lângă mine.

M-ai pus în ramă albă, şi apoi dintr-un pahar,
O floare mi-a dat viaţă, şi umbră şi speranţă,
E noapte, e tăcere, icoanele au har,
Iar eu aştept în lacrimi un strop de cutezanţă.