BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

27 aprilie 2011

miercuri seara




Pe patul de stele


Coboară-ţi palma suflet de lumină,
Atinge veşnicia, fă-te scrum,
Ca pasărea phoenix cea senină,
Care renaşte din sublim şi fum.

O stea te va lasă să crezi în pace,
Părinţii tăi te vor ierta cu dor,
Tu eşti minunea care veşnic tace,
Tu eşti misterul întregit de flori.

Deschide larg fereastră, hai încearcă,
Nu te opri, dă drumul la sublim,
Să între rai în propria ta casă,
Şirag de stele ce exult divin.

La noapte Maica Domnului e cântec,
Odrasla ta de suflet şi cuvânt,
Îţi va lăsa coroană de descântec,
Ca să devii şi rege şi pământ.

Pe patul tău vor sta ghirlande blânde
Şirag de stele, lacrimi de trăiri,
Guri de speranţe, harnice, flămânde,
Un cer de dăruire şi iubiri.

Întinde aşternutul alb ca veghea,
Zâmbeşte, fă un gest de trubadur,
Căci stelele devin de astăzi legea,
Şi ele vor cânta de pe un şnur.

Hristos cu lămurirea fără cearcăn,
Pe ochii, frumos,  lumină va lăsa,
Şi tu vei fi o cruce de mesteacăn,
Fugi la fereastră, haide, nu mai sta!



La revărsarea zorilor
 
Mai sus către viforul nopţii,
Miracolul-şi strigă perechea,
Un înger pe lacrima morţii,
Păşeşte şi arde tristeţea

Mormântul e gol şi albastru,
Doar candeli îi spulberă vina,
Fecioare cu mirul măiastru,
Presară fiorul şi tina.

Nu plângeţi! – se aude cuvântul,
E viu cel dorit din vechime,
Culegeţi mai alb legământul,
Că mâine vor fi doruri line.

Şi duceţi o veste pe sublimă,
Că cerul întreg va fi soare,
Primiţi doar iubirea divină
Acum când nădejdea suspină.

Şi râul de lacrimi să fie,
Al vostru vohod ce doreşte,
Lumină din pacea târzie,
Din care Hristos dăruieşte.