Să ne întoarcem degrabă în sat,
La Icoane de dor prăfuite,
Poți s-o faci de ai suflet curat,
Nu morminte în alb văruite.
Să ne punem la rugă, în genunchi,
Tânguindu-ne aprig
păcatul,
Poți s-o faci de mai ai încă trunchi,
Rădăcini de mai are copacul.
Să ne punem cu sfinții în rând,
La vecernii când plânge iubirea,
Poți s-o faci de te-a apleci la pământ,
Nu așa cum te îndeamnă mândria.
Să vorbim cu cei duși dintre noi,
Să le cerem un sfat și iertare,
Poți s-o faci dar în hainele noi,
Pocăința să-ți fie chemare.