vers curat
Soră mică, suferință,
Tu ce cânți la porți
de dor,
Pune-ți plinul în ființă,
Și veghează –mă ușor.
Frate blând, răbdare lină,
Din curaj să pleci spre rai,
Maica Domnului, divină,
Să îmi spună simplu: Hai!
Și voi semeni de iubire,
Ce nădăjduiți în har,
Să vă fie plânsul fire,
Iată darul cel din dar.
smerenie
Și când vei ști să risipești,
Să împarți cu cei loviți iubirea,
Atunci să îți
mărturisești,
Credința, dorul și simțirea.
Și când vei fi lovit de mulți,
Pe drumuri să îți împarți averea,
Să cânți de cer cu cei desculți,
Un înger să îți dea tăcerea.
Și când vei spune că iubești,
Nu-ți irosii în gol cuvântul,
Căci lacrimile omenești,
Sunt slabe și le duce vântul.
Și când vei vrea să fi un leac,
Șoptește, nu-ți striga avântul,
Că vorbele acestui veac,
Nu țin pe inimi legământul.
Și când vei vrea să mori frumos,
Să nu ții asta pentru tine,
Apleacă-ți capul cel duios,
La noapte Mirele tău, vine!
