SĂ UITĂM DE CEI GOI LA SUFLETE, SĂ NE AMINTIM DOAR DE CEI BUNI...
Măcar noi creştinii să mai uităm răul. E post şi avem nevoie de lacrimi, nu de contabilizarea celor "diferiţi". Nu de cultură, nu de ştiinţă, nu de vicii sau de cei "luminaţi". Avem nevoie de inimi bogate în iertare, de singurii creştini care mai există pe pământ: cei buni la suflet. Să ieşim dintre cei absurzi în răutate şi să ne deosebim de cei ce smintesc. Să uităm de viciile care frapează pe cei neştiutori şi începători în credinţă. De cei ce nu-l vor iubi niciodată sincer pe Hristos.
Cer ieratare supravieţuitorilor de "serviciu" care cred că dreapta credinţă este doar un fel de colac de salvare pentru eşecurile vieţii lor. De cei ce sunt practicanţi ai "magiilor" în credinţă, mari amatori de minuni, poate chiar de "masluri" şi prea puţin de iertare. Celor care-şi fac idoli din propria părere de sine şi îşi caută îndreptăţire navigând printre aşa-zisele "valori" ale civilizaţiei şi istoriei religiilor. Celor care, de fapt, nu au nici o treabă cu creştinismul şi nu fac nici o deosebire între Mahomed şi Hristos, între lacrimi şi ironii.
Noi creştinii însă trebuie să avem un cu totul şi cu totul alt destin. Acela de a fi buni, dar şi acela de a ne separa definitv de cei răi. Acela de ne solidariza cu eticişti mincinoşi ai propriilor morale, ci doar acela de a fi împreună cu "marii îndrăgostiţi de Hristos". Prea ne-am făcut fraţi cu dracul în ideea de a trece puntea vieţii. Prea ne împrietenim cu minciuna, cu impostura şi cu cei fără de caracter. Prea ne amestecăm cu oameni cărora niciodată nu le-a plăcut să facă un gest "elementar" pentru Hristos. Şi în care, de fapt ne recunoaştem chiar propriile vicii. Pentru că, doar cine se aseamănă se adună. Altă explicaţie nu este şi nu va fi nicodată...
Mi-e dor de sfinţi. De oameni buni şi iertători. De cei care ştiu să-şi îmbrăţişeze aproapele fără reticenţe şi fără ezitări. De cei care te privesc în faţă cu lacrimi şi se bucură de vederea ta. De cei care se trezesc noaptea şi îl caută pe Hristos lângă candela arzândă. De cei care sunt gata să moară pentru orotdoxie şi pentru neamul lor. De buni, de cei buni, de cei mai buni... Şi care sunt mulţi, foarte şi foarte mulţi...
