Pe prispa veşniciei
Ref:Ce colind frumos.
Dorul de ninsoare,
Când aştepţi duios,
Pruncul cel de soare.
Cocorii s-au smerit şi nu mai zboară,
Ca somnambulii ce roiesc întruna,
Mirosul iernii bântuie afară,
Şi eu aştept ca să răsară luna.
Fântânile îngheaţă printre lacrimi,
Oglinzile s-au spart în mii de şoapte,
Stăm prizonieri fără un strop de patimi,
Şi eu aştept un înger şi o noapte.
Se face târg cu fulgii epidermici,
Miei de pripas colind în galaxie,
Pe duhul cărnii se întorc bezmetici,
Şi eu aştept ca altfel să ne fie.
Şi Dumnezeu în iesle mult îndură,
Se uită către om fără de silă,
La lumea frământată de uzură,
Şi eu aştept să-i fie totuşi milă.