Pomana tigrului de ocazie
Ce veste ciudată. Marţi, un tigru a scăpat de la grădina zoologică din Sibiu. Până aici totul pare ca într-un film american, ofertă de senzaţional şi penibil. Şi totuşi, totul a fost real, simplu şi foarte aproape de noi. Tigrul a existat. Evadarea sa a fost un eveniment adevărat, iar „gura târgului” s-a simţit puţin deranjată de tupeul animalului. „Cum?”, „Un tigru să evadeze?”, „Dar unde ne aflăm, în ce ţară trăim domnilor?”, „Tocmai acum când am ajuns cetăţeni europeni îşi permite şi fiara aceasta să evadeze?”, „Să îi fie ruşine!”, „Hoo, măi animalule”, „Jos guvernul!”, „Luaţi măsuri domnule!”, „Mai puneţi câte un lanţ pe viaţă, pe libertate, pe Grădina Zoologică, pe noi…!”, „Da, pe noi, ce vă tot miraţi? Avem nevoie de paznici mai straşnici, de impozite mai mari!”. „Să mai cumpărăm domnule câte un MIG, câte un tanc, câte o puşcă!”…
Şi tigrul a fost prins. Şi lumea a zâmbit. Şi oamenii s-au reapucat de treburile lor. Şi-au aprins girofarurile, s-au dus din nou la petreceri, şi l-au plâns pe bietul animal. „Ei, săracul, a vrut şi el puţină plimbare!”, „Lasă, că nu trebuia să moară chiar aşa! Era doar o fiinţa”, „O fi avut nevastă şi nu a mai suportat!”, „Ea l-a stricat domnule! El era băiat deştept!”, „Trebuia să stea la locul lui şi să nu se ia la trântă cu haita!”, „Era mai bine dacă nu făcea atâtea economii la hrană, a refuzat mâncarea în mod sistematic, parcă era înrăit”, „Atât ea fost să fie, atât a avut scris de la cel de Sus!”, Care cel de Sus, că era doar un animal?”, „A fost şi el o fiinţă, hai să nu mai vorbim că acum e păcat!”…
Da, acum e păcat… Mai bine să tăcem…
Vânătoarea tigrului stingher
Vai ce vreme de restrişte,
Tigrul a scăpat din cuşcă,
Prin cetate o să mişte,
Faceţi rost, vă rog, de puşcă.
Tigrul ne răpune pacea,
Nu vom mai ieşi în stradă,
Căci simţim în suflet teama,
Cum o să cântăm deseară.
Era bine, prea mult bine,
Chefuri, criză şi prostie,
Dar acum o fiară vine,
Şi nu ştim ce o să fie.
Faceţi toţi închinăciune,
Şi să ne rugăm fanatic,
Tigrul muşcă şi răpune,
Tigrul nu este apatic.
Astă seară, ne dăm viaţa,
Să avem cu ce ne drege,
Cel ce-apucă dimineaţa,
Va fi decorat de lege.
Dar să nu lăsaţi vreo urmă,
Moartea tigrului e artă,
Că a îndrăznit din turmă,
Ca să treacă peste poartă.
El e smintitorul care,
Europei dă de furcă,
Fuga lui din grea prinsoare,
Şi mai tare ne încurcă.
Nu cumva şi alţii mâine,
Să dorească libertate,
După ce le-am dat o pâine,
Mol-uri şi maşini uzate.
Nu cumva din nou în neamuri,
Să se-aprindă vreo idee,
Şi din aţipit de hamuri,
Vreun popor să se dezlege.
Răscoliţi oraşul nostru,
Puneţi mine, ca să-l doară,
Tigrul e duşmanul vostru,
Tigrul trebuie să moară.
Şi de mâine, gesturi pline,
Cuştile vor fi lărgite,
Ca să nu mai scape nimeni,
Cu speranţe infinite.
Toţi vom fi legaţi mai straşnic,
Fericiţi în colivie,
Şi alţi tigrii ne vor spune,
Că de fapt ne este bine.
