Să vină Crăciunul, să vină,
Aşa cum a fost el cândva,
Cu îngeri, cu sfinţi, cu lumină,
Şi noi să plecăm undeva.
Prin munţi să ne prindă An Noul,
Ninsoarea Ta sfântă de hram,
Şi-n cer să se-audă ecoul,
Când eu te colind lângă ram.
Prea multe blesteme prin lume,
Prea mici pentru ce e aici,
N-ai Doamne nici milă, nici nume,
N-ai loc într-o iesle pe prici.
E târg peste tot şi uitare,
Se vinde pădurea pe-un leu,
Cuvântul de pace ne moare,
Iubirea se scurge mereu.
Să vină Crăciunul, să vină,
Prin munţi să ne facem altar,
Şi lasă-ţi o lacrimă lină,
Să curgă din Tine, ca dar.
