Fir frumos și singurel,
Praf de pe icoană veche,
Și de-ai fi de dur oțel,
Ți-aș șopti pe la ureche.
Vorba mea, așa, un cânt,
Nu un plâns, nu o idee,
Îți va spune: Sunt pămînt,
Iar tu, calea mea lactee.
Vezi, că omul nu e om,
Se smerește, când dorește,
Să devină un atom,
Și-astfel visul și-l primește.
Da, atom, un om mai mic,
Un oftat ce-și cată dorul,
Și apoi, un biet nimic,
Cine să îi știe zborul.
Omul ce iubește mult,
Și mereu în vină pare,
Omul care s-a născut,
Omul mic și omul mare.
Firicel, de floare-pom,
Cu iubire, pot a-ți spune,
Milă-ți fie de un om,
Mai smerește-te în lume.
Domnule ministru, iar mi-e teamă,
Că veți pune totul pe cartelă,
Vrem cianura noastră, de pomană,
Noroc bun și viață mai rebelă!
Domnule director,bună seara,
Hoții ăștia iar o să ne mintă,
Că cianură nu mai are țara,
Și aurul din nou n-o să se vândă!
Domnul patron, din Guatemala,
Prea multă verdeață prin pădure,
Parcă nu așa ne-a fost tocmeala,
Ne-ați promis pustiul pente munte!
Domnule redactor, din antenă,
Mai filmați ce bine o s-o ducem,
Ce rezolvă viața mai perenă?
Și-așa cu toții ne vom duce!
Salutăm fratern Piața Mare,
Noroc bun din trista galerie,
Aurul va trece de hotare,
Noapte bună, biată Românie!