Trecură anii ca o noapte,
Eram cândva și noi copii,
Vorbeam lui Dumnezeu în șoapte,
Și aprindeam în cer lumini
Aveam și milă, și candoare,
Avem ceva din Duhul Sfânt,
Și ne întrbam, pe unde oare,
Vom merge pe acest pământ.
Ce gânduri ne-a animau ființa,
Eram și zurbagii și de lini,
Credeam că zelul și credința,
Ne fac să fim cei mai divini.
Mai ține-ți minte vechea carte,
Și clasa unde ne doream,
Să soarbem cea mai bună parte,
Și cum visam privind spre geam.
Dar anii au trecut ca gândul,
Ne-am împărțit prin lumea grea,
Nu ne-a mai căutat nici plânsul,
N-am fost colegi, doar fulgi de nea.
Și, vai, spinoasa prietenie,
Un număr vechi de telefon,
La 10 ani, n-a fost să fie,
Acum abia de avem un ton.
Probabil ne vom duce iară,
De mâine, altfel vom uita,
Aceste ore ca de ceară,
Și acest mințit: Nu mă uita!
De veți mai vrea o întâlnire,
Copii ai lui Hristos cel Blând,
Copii ai lui Hristos cel Blând,
Vă cer, cu milă și iubire,
Cuvântul de onoare sfânt!