BORCANUL CU MIERE
Un sărman, plin de tăcere,
Şi-un borcan căzut pe drum,
Altul nu mai poate cere,
Omenire, dă mai mult!
Mierea curge, ochiul plânge,
Un suspin necunoscut,
Ciob cu inimă se strânge,
Omenire, dă mai mult!
S-a dus încă o pomană,
Ţăndări totul s-a făcut,
Dragostea, ce veche rană,
Omenire, dă mai mult!
Cel sărac atât doreşte,
Doar un loc necunoscut,
Unde plânsul se opreşte,
Omenire, dă mai mult!
Dar, de ce atâtea noduri,
Cât de greu daţi un sărut,
Stă şi inima în cioburi,
Omenire, dă mai mult!
REFREN:
Voi, ce-aveţi o mângâiere,
Daţi ceva la cei ce plâng,
Poate un borcan cu miere,
Sau măcar câte-un cuvânt.
