ADIO IARNĂ
Ce vrei tu iarnă, ce vrei din
mine,
Du-te departe, la eschimoşi,
Mie cu soare îmi e mai bine
Şi lângă codrii verzi şi frumoşi.
Prea multe lacrimi, schiuri
lucioase,
Care alunecă peste obraz,
Aş vrea petale sârguincioase
Şi o speranţă plină de haz.
Cum poţi sta rece, când vezi că
omul,
Dacă îngheaţă nu e nimic,
El arde simplu ca şi atomul
Şi moare zilnic câte un pic.
Nu ştii ce-i dorul, iarnă
stingheră,
Ca un sihastru mergi prin abis.
De-ai fi perenă sau efemeră...
Nu te vreau iarnă, prefer un vis.
Lasă-mă în pace, pleacă căci
vine,
Solarul vieţii să mă preia,
Adio iarnă, plec de la tine,
Cu primăvara care mă vrea.
