Umilinţă
Să sânger, să
ard, să mă dau mai în spate,
Să-mi fie nisipul
risipit peste dor,
Mai pune-mi
speranţa, mai lasă-mă frate,
Să spun ce mă
doare, să spun până mor!
Pe-aici, pe la
îngeri, e prea multă lege
Şi lanţuri
meschine mă trag în suspin,
Ei, ştiu ce e bine, ei ştiu ce mă drege,
Iubirea, lumina
şi gândul divin.
Hai, lasă-mă
frate, nu-mi pune oprelişti,
Mai bine să facem
din palme un rug,
Să plângă icoane, prin calde sfinţenii,
Şi-apoi prin
speranţă, să rumeg, să fug.
Minune, e pace, doresc,
este bine,
De vină e
cerul şi tot ce e sus,
O floare smerită,
din lege îmi vine,
Aşează-ţi pe
mine iertarea, Iisus!
