De la Avram Iancu la bisericile ce le ctitorim..

I SE SPUNEA „NEBUNUL”

Frumos articolul „Sion sau Babilon” al Părintelui Marius Matei. Vă rog să intraţi pe siteul LUMEA CREDINŢEI şi să-l citiţi cu încredere. Merită. Zbucium mult, duh chemător şi multă pasiune. Totul pentru un ideal: construcţia unei biserici la Cluj.

SCHITUL RĂŞINARI

SCHITUL PELIŞOR

Hai să vă povestesc ceva. Îşi mai aduce cineva aminte de „patimile” mele? Cele de pe vremea când am purces la construcţia mânăstirilor şi bisericilor mele. Spun ale „mele”, pentru că le-am purtat în inimă, aşa cum maicile îşi poartă pruncii în pântecele lor. Ce a mai fost pe atunci? Nopţi nedormite, gâlceava „lumii” cu mine, oprobriu colegial, drumuri nesfârşite pe la autorităţi, pe la sponsori, pe la oameni. Şi acel mereu obsesiv: „Haideţi să facem ceva!”…

SCHITUL VEŞTEM

BISERICA IOAN IACOB SIBIU

Ce au mai rămas după toate acestea? Am fost judecat şi de buni şi de cei grei. Au început să mi se găsească părţi obscure, laturi ale fiinţei despre care habar nu aveam că există, gânduri nimicitoare. M-am trezit ca un intrus în lume. 

Ca un speculant de oameni şi de frumos. 

 Dar să nu mă victimizez. Nu dă bine, indiferent de ce a fost şi ce mai este. De cât de mult au sau nu dreptate "vrăjmaşii". Acum e timpul "socotelilor"- Când cel rău caută să-şi aplice loviturile sale drept "recunoştinţă". Merit şi merită totul. Denigrările, speculaţiile false şi acuzaţiile de tot felul. Şi mai e ceva. Mi-am adus aminte de Avram Iancu, care spre sfârşitul vieţii, părăsit de toţi, repudiat de prieteni şi de duşmani, a plecat prin Munţii Apuseni. În pribegie. Pe la unii „cunoscuţi”. I se spunea „nebunul”. Dormea prin grajduri, mânca doar odătă la câteva zile şi cânta mai toată ziua la fluier. Închis în sine, deprimat, imposibil de a mai comunica cu alţii. Plătind cu „vârf şi îndesat” tupeul de a fi ridicat naţiunea română din mediocritatea sa. Şi apoi, murind într-un anonimat despre care istoria nu ştie să spună mai nimic...

SLUJBĂ LA BISERICA t.b.c.

    Da. Cred că de aceea am început şi eu să cânt. Pe la oameni, prin cenaclu, pe sate. Hulit de unii, glorificat de alţii. Cu stigmatul de a fi socotit „ortodox” sau „mai puţin ortodox”. Bun sau mai puţin inspirat. Echilibrat sau lipsit de inspiraţie. În orice caz, lăsând în urmă cinci biserici şi mii de sfinte liturghii, care se săvârşesc şi se vor face acum şi pururea în inima lor. Cât va fi cerul şi pământul. Amin!