Ploile de Paşti

Ploile ne sunt altarul,

Sau un semn de împăcare,

Paştile, ruşinea, darul,

Lacrima din fiecare.

Ploile ne sunt curajul

Celor ce-am uitat de viaţă,

Pacea, sufletul, mirajul,

Cerul cald de după ceaţă.

Ploile vor sta la poartă,

Ca să bată în nopţi senine,

Când jelind această soartă,

Îmi veţi spune că e bine.

 Oră de lacrimi

Lacrima mea,

Un colţ de rai,

O floare albă,

Pe drumul către Dumnezeu,

Nu are nici un fel de grabă.

Se poticneşte,

Strigă,

Simte,

E ca un duh de primăvară,

E lacrimă,

E pace rară,

Şi parcă e întâia oară.

Şopteşte,

Spune vorbe multe,

Visează munţi, miresme, lacrimi

Îngeri ce vin ca să asculte,

Poveştile fără de patimi.

Lacrima mea,

Nu are soră,

Din ochiul milei curge blândă,

Şi-n după goana ei minoră,

Pe pat se-ntinde şi e frântă.