Dor de Maramureş
Să te întorci în
Maramureş,
Ca într-o casă de
la ţară,
Ce a răzbit prin
ploi şi iureş,
Trăind istoria
amară.
Şi o troiţă să te
vadă,
Pătruns de valuri
efemere,
Şi liniştea să te
străbată,
Prin infinite
emisfere.
Să-ţi fie dor de ţara veche,
De cei plecaţi spre alte maluri,
Ducând o datină străveche,
Şi-atâtea alte crunte valuri.
Dar Maramureşul să-ţi fie,
Un adăpost în neputinţă,
Când din a lui sfinţită glie,
Tu vei sorbi smerit credinţă.
Aşa cum cerul poartă ape,
La rândul tău să porţi poftirea,
Din care pacea să se-adape,
Şi Dumnezeu să-şi ia iubirea.
Şi lemnul prefăcut în strane,
Într-o Biserică de suflet,
Să-ţi dăruiască veşnicia,
Când te întorci în Maramureş.
P.S. Sper să avem bucuria unei reîntoarceri cât mai grabnice...
