BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

3 mai 2011

pustie

Vis de pace
Copiii culeg gloanţe din pustie,
Pe ape nu plutesc decât himere,
Şi umbra mea trăieşte ca să ştie:
Unde e Doamne clipa de tăcere?

Atâta zgomot, sânge şi teroare,
Un înger de aş fi m-aş face lună,
Iar floarea dimineţilor ne doare
Şi cornul cu melancolie sună.

Pătrunde un fior pe întuneric,
E poate pofta harului cuminte,
Dar vai, opaiţul are semnul sferic,
Un fel de luminare-n necuvinte.

Şi Tu acolo spui că va fi bine,
Nu înţeleg, dar cred şi-mi ţin cununa,
Pe fruntea bătucită de şenile,
Unde copiii îşi aşază mâna.

Şi dincolo de frig şi întrebare,
Un om nu se desprinde din mirare…




Dincolo de furtună

 
Şi totuşi nu-nţeleg ce s-a întâmplat,
În inimă am parcă stele oarbe,
Păşesc pe drumuri trist şi apăsat,
Şi soarele îmi soarbe plânsuri soarbe.

Incandescent m-aş prinde într-un joc,
Dar vai, îmi pare lumea gravă, seacă,
Când celor rătăciţi, fără de loc,
Nu le oferă dragostea întreagă.

Pe dragoste se cântă revanşard,
Mai bine vin furtuni de disperare,
Decât să înălţăm un alb stindard,
Când un Iov ne cere împăcare,

Şi îngerii ni s-au făcut stingheri,
Atâţi ochi închişi au lângă aripi,
Că nici la Dumnezeu ei nu mai cer,
Soluţii la umanele avarii.

Şi arde timpul, parcă e un glod,
Nici un pustiu eu nu găsesc în cale,
Să fug şi mă mistui ca un rod,
În rugăciune şi în resemnare.

Dar cum din moarte va ieşi un miel,
Şi flăcările vor cunoaşte mila,
Ca un umil şi blând învăţăcel,
O să-mi prefac în strălucire sila.

Şi de pe cruce voi striga simţit,
Nu e nimic pierdut, sorbiţi lumină,
Căci Dumnezeu şi plânsul ne-a unit,
Şi creşte iar o dragoste divină!