EXTAZ DE VARĂ
Fierbe descântul pe tâmplă,
Oare ceva se petrece,
Oare din nou se întâmplă,
Mila să vină, să plece?
Plânge un nufăr pe ape,
Cântă vioara fierbinte,
Oare din nou va încape,
Cerul de îngeri în minte?
Sfântă e noaptea albastră,
Iată un pustnic jelește
Biata speranță măiastră,
Tot ce un suflet primește?
Numele Tău este jale,
Numele meu se preumblă,
Doamne, cu mine pe cale,
Tu ești lumină, eu umbră.
CÂNTEC DE IUBIRE
-pentru repertoriul cenaclului, dacă se încumetă cineva-
REFREN:
Să-nvingă și binele în lume,
Prea mult este rău și mereu,
Iubirea mereu se va spune,
Cu noi, este chiar Dumnezeu.
Trăiam în durere, trăim jale grea,
Spunem suferință, simțeam ca și Tine,
Tu mult ne-ai ascuns de urgia cea rea,
Să fie de pace, să fie de bine.
Și vorba se duce, mereu ca un vânt,
Spun unii că răul a învins și e noapte,
Dar noi din speranță mai ținem un gând,
Se poate de bine, mai bine se poate.
E frig peste lume, e greu peste tot,
Păstrăm amintirea luminii pierdute,
Dar iarăși, Tu, Doamne, ca frunza de soc,
Mireasmă ne dai și trăiri renăscute.
Voi oameni, păstrați acest vis temerar,
Iubiți orice-ar fi, iubiți fără silă,
Dușmanul să fie doar astfel mai rar,
Să curgă izovorul de pace și milă.
