PURITATE
A trecut bucuria zăpezilor? Sau poate dragostea noastră de frumos? Nu putem spune multe, dar putem crede multe. Nu avem argumente să nu iubim frumosul, dar putem să ne minţim că încă mai avem poftă de frumos. Of, lume tristă şi fără de frumos. Mi-e milă de neputinţa ta, aceea de a mai vedea ceva frumos în lume, în îngeri, poate chiar în fiecare om. Iată-mă deci scriind. Chiar cu riscul de a nu spune decât lucruri simple. Dar, un vers de la mine, cine ştie, poate fi mâine o aducere aminte că, undeva pe pământ, într-un colţ de lume întunecată,cândva, mai există un dor de frumos. Măcar atât!
Pr. Cătălin Dumitrean
-astăzi 8 ianuarie 2013, la redeschiderea speranţei şi a blogului de poezii-
DOR
Of, ce dor, ce vis cuminte,
Un copil şi două lacrimi,
Braţe moi de stea cuminte,
Şi nici un cuvânt de patimi.
Of, ce clopot, bate, bate,
Rugăciunea se porneşte,
Două mâine de om curate,
Şi un duh care şopteşte.
Of, ce inimă, iubirea,
Maica Domnului soseşte,
S-a smerit din nou simţirea,
Pentru cel ce o primeşte.
Şi vestim ceea ce vine,
Dorul florilor de pace,
Doamne, e atât de bine,
Dacă inima nu tace!
