Lumină prea lină

Lumină prea lină,

Pari astăzi departe,

În ochii de gânduri şi sfinte tăceri

Oglinda iubirii în ţăndări împarte,

Secunde, petale şi alte poveri.

Dar totul se-adună,

Renaşte în păsări,

Un stol de credinţă ce zboară visând,

Şi dorul se-ntoarce măiastru în flăcări,

Cu îngeri, cu stele, cu cer şi pământ.

Acum este ora de veghe şi pace,

Explozii solare aruncă nămeţi,

Un clopot de gânduri se-ascunde şi tace,

Tu Maică Cerească ce toate le ierţi.

Lumină prea lină,

Şi veche şi nouă,

Doar ceara ta albă va curge mereu,

În jerftă frumoasă şi plină de rouă,

Tăcere miloasă pe sufletul meu.