BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

17 august 2011

poemele mele sunt daruri!

Vă dăruiesc câteva poeme scrise în seri de pace, de absenţă de lângă voi, dar copleşit de prezenţa lui Dumnezeu! Citiţi, recitiţi şi înţelegeţi că viaţa are şi culoare, lumină şi viitor!

Lumină de vară
 
Blândă porumbiţă care plângi în stele,

Către tine astăzi mă îndrept în dor,

Şi-ţi aduc cu pace cântecele mele,

Clipele frumoase, rănile ce dor.



Viaţa aceasta Maică, e un clopot harnic,

Bate din iubire, bate din nevoi,

Sufletul meu veşnic e mai mult amarnic,

Şi aşteaptă cerul în speranţe noi.



Îţi vorbesc cu lacrimi, mi-este greu şti bine,

Tot ce se adună e de fapt un chin,

Însă de la tine simt cum raiul vine,

Şi la rugăciune se coboară lin.



Te aştept iubire, te aştept de-o viaţă,

Hai, trezeşte-mi felul de a fi firesc,

Dă-mi un strop de pace, nu mai vreau în ceaţă,

Prea mult mă apasă cerul omenesc.



Fie-ţi dăruirea ca un vis de vară,

O Fecioară Sfântă ce ne-aduci un sens,

Simt din nou în suflet, ca şi întâia oară,

Că pământul nostru a ajuns imens.





Fior infinit



Riduri în natură, prin copaci,

Se adună scoarţa lumii triste,

Totuşi noi, ca intr-un lan de maci,

Cerem morţii ca să  nu insiste.



Valuri de speranţă ard în noi,

 Zi  de zi plătim facturi spinoase,

Ce bezmetic, ce sihastru roi,

Lacrimile să ne fie  roase.



Munte, vale, munte şi iar văi,

Coborâm şi ne-nălţăm cu jale

Florile ne simt când suntem răi,

Dă-ne Doamne inimă pe cale.






Decret de pace


 
Oştirile duşmane se bat cu faţa mea,,

Vânează ochii limpezi,tezaurul de vlagă,

Războiul mi se pare un biet covor de nea,

Iar viaţa mi-e frumoasă şi infinit de dragă.



Pornesc pe cal de gânduri şi tuturor le spun,

Hai încetaţi asaltul, e ceasul astronomic,

Sunt doar un sol de pace şi dragoste adun,

De ce purtaţi cu mine acest război atomic.



De-aţi şti ce port în oase, că sunt un biet izvor,

Ce vine şi se duce uşor spre veşnicie,

V-aţi pune flori pe lance şi-aţi plânge cu mult dor,

Cerând un armistiţiu ca bine să ne fie.



Hai, daţi-mi revolverul, să îl prefac în lut,

Din el să fac o hartă cu graniţe deschise,

Şi moartea să ne fie cu un divin sărut,

Pe arme fără gloanţe, pe doruri interzise.



Şi ca să fiu un exemplu, priviţi vă rog ce fac,

Concediez miniştrii ce-ar vrea război tenace

Devin eu dictatorul şi nu mai pot să tac,

Declam: Decret de milă, de astăzi este pace!


  Fulg divin


Ninge în vară, fluturi de rouă,

Cântă vioara, ce duh umil,

Simt o idee, inimă nouă,

Şi în iubire, devin copil.



Vine un înger, ce faci cu viaţa?

Ce întrebare, de fapt ce vrei?

Hai lasă-mi noaptea şi dimineaţa,

Până şi spinii nu sunt atei.



Îngerul simte, ca o mirare,

Vorba mea tandră, clopot subtil,

Apoi se-aşeză lin pe cărare,

Şi tace simplu, sincer, umil.



Devin petală, poate un înger,

Dulce povară, scăparea mea,

Hristos în mine, singur şi sincer,

Pare El însuşi, fulgul de nea.


Of ce vară


Of ce vară, arde dulce,

Inima pe dorul greu,

Simt izvorul cum se duce,

Ca un gând în Dumnezeu.



Of ce vară, ard în vine,

Şi în nopţi mă simt un spin,

Să alung din vise line,

 Un gând tandru şi divin.



Of ce vară, ce stupoare,

Ceai primesc, nimic mai mult,

Plec acasă cu splendoare,

Doare, doare ce ascult.



Of ce vară, cerul simte,

Peste tot iubirea mea,

Şi aşa primesc cuvinte,

Ca palton la vreme grea.



Of ce vară, of ce noapte,

Stau în lună şi veghez,

Merele de lacrimi, coapte,

Şi sub ele  îngenunchez.


Chipuri în fântâni



Simţim infinit şi ne plângem uşor

Fântânile verii adapă iubirea,

Ce apă, ce vise, ce dor, ce fior,

Oglindă în lacrimi se simte privirea.



Din palme o pâlnie facem mereu,

Prin ea să se scurgă secunda mărită,

Şi ziua să pară un blând Dumnezeu,

Potir de lumină, mireasmă sfinţită.



La noapte prin flori cântă îngeri frumoşi,

Priviţi-i cu drag, sunt sărut şi legendă,

Extazul îi face copii luminoşi,

Şi cerul le lasă o pace eternă.



Simţim între noi un întreg de minune,

Coboară spre ape o cumpănă dar,

Şi pietre duioase ajung să adune,

Şi îngeri şi lacrimi şi vise şi har.