Doamne, care-mi porți
odihna,
Și mi-o lași pe frunte
seara,
Poate dacă-mi aflu
tihna,
Voi găsi și primăvara.
Poate voi găsi o cruce,
Să o duc pe dealul
verde,
Și așa ca într-o
răscruce,
Un oftat să pot a cere
Tu mi-ai dat hainele
tale,
O cămașă fără sorți,
Și de-atunci cerșesc pe
cale,
Și bat pe alte porți.
Nu mai am odihna veche,
Drumul greu m-a amăgit,
Și-am făcut din dor
pereche,
Dor de raiul nesfârșit.
Of, ce greu, ce așteptare,
Moartea vine și iar vine,
Uneori e în fiecare,
Alteori stă chiar în mine.
Pune-ți Doamne peste
ochi,
Lacrimile mele multe,
Să nu pot să te deochi,
Și iubirea-mi să te
asculte.
Să vorbești, și eu să
tac,
Să fiu doar o primăvară,
Nufăr liber peste lac,
Cum a fost întâia oară.
