ULTIMUL GHIOCEL
Și palma mea te-a scos din lumea ta,
Tu respirai din soare și din tihnă,
Un clopoțel erai, care cânta,
Pe mine bucuria să mă atingă.
În casă, în pahar, unde te-am pus,
Te contemplam și a început să ningă,
Cu blândele-ți petale ce mi-au spus,
Că tu vrei bucuria să mă-atingă.
Și primăvara era tot ce-aveam,
Venea fiorul morții să mă învingă,
Și tu vorbeai din suflet, eu tăceam,
Doreai ca bucuria să mă atingă.
De flori de milă, ducem nenoroc,
Un val de lacrimi vine să ne împingă
Și ghiocelul nu-și găsește loc,
Când vine bucuria să ne atingă.
Și abia apoi, când după nopți de chin,
Iubirea parcă curge din siringă,
În sânge se așează duhul lin,
Și ghiocelul vine să ne-atingă.
