BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

9 octombrie 2013

SĂ MĂ IERTAȚI CĂ SUNT MÂHNIT!

Sunt mâhnit și vă scriu și de ce. Nu pentru că eu sunt și eu puțin gripat, ci pentru că unei mame i se face drum spre moarte...
Așa începem mereu oric ediscuție: Să ne ferească Dumnezeu de boli! De bolile grele cum este cel al Mihaelei Belciu din Mediaș, mamă a trei copiii, și care, la vârsta de 30 de ani, are nevoie urgentă de la transplant la ficat. Dar cu ce bani? Cine te ajută, când ești al greu?
Cine-și mai deschide punga, cine-și mai rupe din bănuț, din munca zilnică, pentru a da unei "străine". Și răspunsul îl știm, tot ma puțini, tot mai greu... Pentru că, ne-am schimbat și ne vedem doar bolile noastre...
Uităm de cei mai triști ca noi, uităm de binele făcut nouă de Dumnezeu, de aproapele... Uităm, uităm, uităm...
Mă bucur că mâine Ioan Ivan, o parte a Cenaclului Lumină Lină și grupul MOTTO, vor face la Mediaș, în Sala Traube, începând cu ora 18, un concert pentru strângere de fonduri și îi vor dărui acești bani Mihaelei. Măcar atât din toate să rămână...

NU UITA

Și iarăși boala ne însoțește,
Și de la an la an mai greu,
Ficatul lumii se învechește,
Și suntem rupți de Dumnezeu.

Și, vai, de mult nu mai e bine,
Nu avem timp de vise noi,
Că altă suferință vine,
Că altă rană stă pe noi.

 Destinul lacrimii se leagă,
Acum la ceas de trist hotar,
Când Mihaela ne întreabă,
De dreptul ei la minuntar.

Și am vrea să-i facem calea dreaptă,
O înțelegem, nu-i ușor,
Sunt trei copii, ce o așteaptă,
Sunt ochișorii care dor.

Ne scotocim prin buzunare,
Să-i dăm chirurgului un semn,
Că viața ei, pe toți ne doare,
Că n-avem inima de lemn.

Și cine știe, poate mâine,
Va fi un alt transplant în doi,
O inimă, sau char o pâine,
Se va întoarce către noi.         

(ref):
Și dacă asta e problema,
Iubite frate în Hristos,
Tu s-o ajuți pe Mihaela,
Te rog cu drag, te rog frumos! 
La greu

Să nu-ți fie greu când ți-e greu,
Și palma ușor să se întindă,
Un ceai și de-o vrea Dumnezeu,
O coajă spre gura flămândă.

Și dacă ți-e greu când ți-e greu,
Nu boala să-ți fie de silă,
Ci omul ce uită mereu,
El omul, ce nu are milă.

Și dacă la greu, și la greu,
Va fi pentru tine o mână,
Să ști că de fapt Dumnezeu,

Te ține pe tine de mână.