Iarnă de milă
Ningea, ningea şi iar ningea,
Părea o iarnă fără milă,
Uşor păşeam pe cer de nea,
Fără nimic, fără de silă.
Un înger totuşi m-a zărit,
Ce faci, de ce nu stai departe?
Şi i-am răspuns: Tu, ai iubit?
Tu nu vorbeşti decât din carte!
Ningea, ningea, ningea divin,
Ningea cu visul care doare,
Şi Dumnezeu cu un suspin,
Mi-a pus pe inimă o floare.
