Salutări şi binecuvântări de la Sfântul Anton!
E vreme ca noi să devenim buni, buni de tot. Să fugim după lacrimi de pace, să ascultăm cum bat inimile sfinţilor. Pe ale noastre oricum le ascultăm în fiecare zi. Prin aceasta o să simţiţi că toate bat la fel. Uneori mai mult, alteori mai încet. Dar niciodată nu se opresc. Ca şi valurile unei infinite mări...
Firul
Prins între palme,
Nisipul e o rană fără leac,
E dus de om pe nesfârşite valme,
Şi mările îl mistuie de-un veac.
Urechea sa e urma fără nume
Ce a lăsat-o un copil duios,
Când şi-a pierdut iubirea într-o lume
Pe care o credea un cer frumos.
Clepsidra l-a ascuns un secol parcă,
Şi el, curgând, se întorcea-napoi,
Visând absurd că plânge într-o arcă,
În care se aşează fluturi moi.
Şi a căzut apoi pe stânci de gheaţă,
Nici urme nu erau, nici un cuvânt,
Doar valuri ce izbesc în dimineaţă,
Şi se retrag pe alte mări plângând.
