PASAGERI
Gara cu viță de vie,
Banca, peronul și-un dor,
Trenul ce poate să fie,
Drum spre aprinsul fior.
Șinele vechi și uscate,
Niciun semnal, doar dureri,
Mâinile încă curate,
Care se mișcă-n tăceri.
Pleacă și vine seninul,
Lumea se stinge încet,
Dar va rămâne alinul,
Pe acest tragic bilet.
Toate devin resemnate,
Tot ce-i ușor este greu,
Lacrimi se zvântă mirate,
Omul se vrea Dumnezeu.
Și, trenul nu se oprește,
Vai, călătorii sunt muți,
Tren de război și poveste,
Ten care poartă recruți.
Vița de vie e verde,
Gara a blândă-amar,
Știu, că nimic nu se pierde,
Nu așteptăm în zadar.