BUCURIE ŞI CREDINŢĂ!

Părintele Cătălin Dumitrean: Gânduri despre poeziile pe care le scriu, vă rog să mi le scrieți doar pe email... Aceasta este o formă de bun simț și dialog constructiv. Vă mulțumesc pentru înțelegere și spirit dialogic.

dumitreancatalin@yahoo.com

16 decembrie 2013

POEMELE DE LUNI....

DE CRĂCIUN
 
De Crăciun o să mergem pe deal,
Într-o noaptea cu stele și îngeri,
De Crăciun vom cânta de Ardeal,
Ca de raiul și valea de plângeri.

De Crăciun o să spunem colinzi,
Vom zâmbi să ne fie de pace,
De Crăciun o să ningă pe grinzi,
O ninsoare sfioasă, ce tace.

De Crăciun vreau să fim cum am fost,
Dezghețând și oceanul și malul,
De Crăciun vreau la lacrimi un rost,
Și să plângem cu sete Ardealul.
 
De Crăciun eu ceva o să cer,
Să ne lase cei mari, o speranță,
Și din Roșii Montane, să sper,
Că românii mai au cutezanță.

De Crăciun va fi totuși mai greu,
Pregătind pentru inimi pocalul,
Și la geam  va bătea Dumnezeu,
Să ne lase în grijă Ardealul.

 
FELINARUL
Refren:
Taciturn, sfios, umil,
Când cu picuri, când cu nea,
Te-am găsit fiind copil,
Prieten bun la vreme grea.

Dacă timpul ar vorbi,
Ca un dar născut din dar,
Voi, povestea mea ați ști,
Un copil și-un felinar.

Și pe strada mea, în jos,
Diamant curat și rar,
Am găsit plângând frumos,
De copil, un felinar.

Iar în ierni de viscol blând,
Lângă el visam amar,
Că e bine pe pământ,
Cât mai arde-un felinar.

Ochișorii-i deschideam,
Să cuprind în ei cu har,
 Luminițele ca-n basm,
Din divinul felinar.

Singur ca un dor de cer,
Aruncam precum un zar,
Către el un gând-mister,
Și cântam la felinar.

Trecătorii cu fior,
Nu știau ce fac bizar,
Cum vorbesc așa ușor,
Un copil și-un felinar.

Și de-atunci când mi-este greu,
Tot pe acest smerit hotar,
Se arată Dumnezeu,
Lângă sfântul felinar.