DE CRĂCIUN
FELINARUL
De Crăciun o să mergem
pe deal,
Într-o noaptea cu
stele și îngeri,
De Crăciun vom cânta
de Ardeal,
Ca de raiul și valea
de plângeri.
De Crăciun o să spunem
colinzi,
Vom zâmbi să ne fie de
pace,
De Crăciun o să ningă pe
grinzi,
O ninsoare sfioasă, ce
tace.
De Crăciun vreau să
fim cum am fost,
Dezghețând și oceanul
și malul,
De Crăciun vreau la
lacrimi un rost,
Și să plângem cu sete
Ardealul.
De Crăciun eu ceva o
să cer,
Să ne lase cei mari, o
speranță,
Și din Roșii Montane,
să sper,
Că românii mai au
cutezanță.
De Crăciun va fi
totuși mai greu,
Pregătind pentru inimi
pocalul,
Și la geam va bătea Dumnezeu,
Să ne lase în grijă
Ardealul.
Refren:
Taciturn, sfios, umil,
Când cu picuri, când cu nea,
Te-am găsit fiind copil,
Prieten bun la vreme grea.
Dacă timpul ar vorbi,
Ca un dar născut din dar,
Voi, povestea mea ați ști,
Un copil și-un felinar.
Și pe strada mea, în jos,
Diamant curat și rar,
Am găsit plângând frumos,
De copil, un felinar.
Iar în ierni de viscol blând,
Lângă el visam amar,
Că e bine pe pământ,
Cât mai arde-un felinar.
Ochișorii-i deschideam,
Să cuprind în ei cu har,
Luminițele ca-n basm,
Din divinul felinar.
Singur ca un dor de cer,
Aruncam precum un zar,
Către el un gând-mister,
Și cântam la felinar.
Trecătorii cu fior,
Nu știau ce fac bizar,
Cum vorbesc așa ușor,
Un copil și-un felinar.
Și de-atunci când mi-este greu,
Tot pe acest smerit hotar,
Se arată Dumnezeu,
Lângă sfântul felinar.
