Rai
Aripă de gingășie, fir de iarbă
plin de milă,
Pe obrazul Născătoarei, un copil
și-a pus sărutul,
Iar din cartea de iubire ,
Dumnezeu a întors o filă,
Și-a iertat cu bucurie, pentru
orice om, trecutul.
Bate clopotul nădejdii, toaca
plânge fericită,
Pe Icoana Născătoarei lacrimi curg fără de nume,
Mulțumescu-ți iarăși Doamne,
pentru dragostea trăită,
Nu pentru un dor anume, ci pentru
întreaga lume.
Frații s-au găsit pe cale,
despărțiri nu mai există,
Din Icoana Născătoarei, vine duh
de rugăciune,
Omule ce ai credință, către rai
mai mult insistă,
Maicii Domnului vorbește-i tot ce se mai poate spune.
Lasă-ți of-ul la o parte,
Dumnezeu așa voiește,
La icoana Născătoarei să primești
cu umilință,
Cea mai blândă, cea mai caldă și
desăvârșită veste,
Cum în ceruri va ajunge și a ta sfântă
căință.
În Ardeal
Stau berze pe case și flăcări pe
milă,
Un duh de iubire se –așează pe
deal,
Ciobanii pun cheagul de seu în
prăsilă,
Ce simplu e totul aici în Ardeal.
Și cei care vin să se așeze la
masă,
Primesc ospeție și fân pentru
cal,
Le dăm și iubire, le dăm și o
casă,
Așa-i obiceiul pe-aici prin
Ardeal.
Mândria ni-i multă, de fapt
omenia,
Ne este și lege și val peste val,
Noi nu vom cunoaște în veacuri
trufia,
Și așa ne e felul pe-aici prin
Ardeal.
Vin frații să ceară, mai vin și
dușmanii,
Le dăm câte-o pâine, le dăm
câte-un mal,
Și numai durerea ne numără anii,
Pe crucile calde din sfântul
Ardeal.